Singurătate’n doi
Pe principiul ai grijă ce’ți dorești că s-ar putea să ți se’ntâmple....mă tot gândeam cum poate fi singurătatea’n doi, cum se simte, cum se trăiește, sau mai bine zis, cum se poate trăi așa sau de ce alegem să trăim așa? Ei bine, nu se trăiește, se supraviețuiește...de ce? Pentru că societatea ne vrea “in a relationship” apoi ne vrea căsătoriți, apoi să avem copii, ne vrea oricum numai singuri nu. Dacă ești singur ești paria societății, ești un ciumat(ă) și în cercul de prieteni “luați” ești mai mult exclus decât “welcome”... Așadar, atribuindu-i-se rolul negativ singurătății în această piesă, mulți se complac de “dragul” societății într-o relație de compromis fără să se întrebe: dar eu vreau să am relația asta, eu vreau să mă căsătoresc, eu vreau să am copii? Eu ce vreau???!!! Vreau să fiu auzită! Vreau să fiu înțeleasă! Vreau să mi se permită “luxul” să fiu autentică! Vreau afecțiune pentru că suntem făcuți din iubire care’i cea mai faină și puternică energie...